Foarte mulți oameni cred că cel care are un CV în mână îl citește pe îndelete, cursiv, de la un capăt la celălalt, rând cu rând. Nu greșesc în totalitate, pentru că recrutorii și angajatorii începători așa fac adesea, mai ales când au puține recrutări de făcut și timp cât vor ei să-și ia. Însă dacă trebuie să citești zeci sau chiar sute de CV-uri pe zi, cum e la recrutori, sau și sute de alte hârii și mesaje, cum e la managerii cu responsabilități mari, pur și simplu nu îți permiți, ești obligat să parcurgi toate acestea într-un sistem secvențial-fotografic, pe blocuri de conținut.
Managerii și cei care lucrează cu volume foarte mari de texte, cum ar fi cercetătorii din mediul academic sau editorii, obligați să citească și câte două cărți pe zi, învață adesea tehnici de citire rapidă, care le permit să parcurgă texte la viteze incredibile, cu un mare câștig de timp. Însă avantajul și mai mare este că atunci când reușești să citești rapid, și înțelegerea e mai bună! E demonstrat științific că infinitezimalele pauze din citirea cursiv monotonă (cuvânt cu cuvânt și rând cu rând), deci citirea lentă, afectează serios înțelegerea textului. Adesea ești obligat să revii, să recitești ca să înțelegi mai bine, ceea ce te întârzie și mai mult, și cercul vicios e gata. Când îți dai seama că „îți fuge mintea”, e de fapt citire micro-secvențială lentă, liniară.
La citirea rapidă, fotografică, citești dintr-odată jumătate de rând, un rând întreg, iar cei mai antrenați ajung și pe la trei rânduri deodată, sau chiar mai mult. Ceea ce înseamnă ca înțelesul întregului paragraf ți se dezvăluie instantaneu, și mintea nu mai are timp ca să „fugă” și să pierzi șirul, chiar dacă această „fugă” durează o câtime de secundă.
Așadar, cei presați de timp și obișnuiți cu volumele mari de informație, se uită fotografic peste CV și încearcă să descompună conținutul în blocuri compacte și cu informație relativ omogenă ca tip și nivel de detaliere. Apoi, tot instantaneu, încarcă să repereze în care bloc e informația care îi interesează cel mai mult, pentru a începe citirea și analiza cu acelea, evident.
La fiecare recrutare, ierarhia lucrurilor care te interesează e alta. Dacă ai criterii obligatorii, eliminatorii, începi cu acelea, desigur: experiență pe un anumit tip de job, un anumit tip de angajator, niște limte de vârstă (n.b. criterii elimnatorii legate de sex nu am văzut niciodată în România în cariera mea de recrutare de peste 30 de ani), de competențe, de tipuri de proiecte etc. Iar dacă doar vrei doar să analizezi profilul și să-l clasifici pentru o utilizare ulterioară, mecanismul e exact același. Prin urmare, trebuie să reperezi rapid în care bloc se găsesc informațiile esențiale.
Și o paranteză: și de aici (dar și din multe alte părți) se văd avantajele formatelor standardizate de CV pentru cei obligați la volume mari și constrângeri de timp, fiindcă știi deja dinainte unde găsești aceste informații și că sunt de fiecare dată în același loc. Nu degeaba insistă atât de mult Managero pe standardizare. În CV-urile cu formate neuzuale sau prost făcute, timpul de procesare ajunge să fie și de 10 ori mai mare pentru analist. Asta în cazul în care găsește, până la urmă, informația pe care o caută. Iar dacă nu o găsește, trebuie să ia o decizie rapidă: ori pierde încă incomparabil mai mult timp ca să ceară candidatului informațiile sumplimentare necesare, ori respinge candidatura, dacă știe că are suficienți alți candidați.
Așadar, dacă vă pasă de timpul și de resursele recrutorului și ale angajatorului, ajutați-i să facă lucrurile cum e mai bine și mai avantajos pentru ei. S-ar putea să aprecieze asta. Dacă nu vă pasă, nu faceți. Dar s-ar putea ca angajatorul și recrutorul să observe și să se întrebe de ce.
Blocurile de conținut sunt delimitate de către cititor, de regulă, prin elementele de formatare. Ori de câte ori vezi ruperi de format (alt font, altă mărime de text, culori diferite, spații neuzuale, locuri în pagină, elemente grafice, linii de despărțire etc. etc., instinctiv plasezi conținutul într-un bloc distinct. Chiar dacă, uneori, nu e cazul. Or, dacă sunt prea multe blocuri, și, mai ales, dacă reperezi câte ceva cu un conținut „ciudat”, nou, pe care nu l-ai mai văzut înainte, te pierzi în ele și îți ia nepermis de mult timp ca să repui totul în ordine.
Odată asociat conținutul informațional cu fiecare bloc în parte, începi să citești ce te interesează, în ordinea pe care ți-ai impus-o. Și acolo citirea e tot fotografică, desigur, încerci să citești și să înțelegi totul dintr-o privire. De foarte multe ori, daca citești câteva cuvinte la început, îți imaginezi singur restul, cu foarte mare precizie, așa că nu mai pierzi timpul și treci la următorul bloc de informație. Cum ar fi să citești de fiecare dată, rând cu rând și cuvânt cu cuvânt, care sunt activitățile zilnice curente ale unul sales manager, ale unui CFO sau director general???
Mai jos sunt două imagini în care am arătat cum este împărțită informația pe blocuri pentru o parcurgere fotografică. Apoi, pe alte CV-uri, am arătat ce citești efectiv din acele CV-uri și când sari la alt bloc de informație, imaginându-ți restul textului ramas necitit, sau ingnorându-l, pur și simplu. Și apoi am arătat pe un CV care sunt porțiunile din text din care un recrutor își extrage toate informațiile necesare clasificării profilului respectiv, cu exact aceeași precizie ca atunci când ar parcurge liniar tot textul, de sus până jos și cuvânt cu cuvânt. Asta cu scopul de a-i ajuta, eventual, pe cei care își scriu CV-ul să își organizeze informația într-un mod cât mai avantajos pentru cititor, deci și pentru ei înșiși, în marea majoritate a cazurilor.
Sperăm că după citirea acestui articol să vă faceți o imagine mai bine conturată despre diferența pentru un angajator și pentru un manager cu responsabilități mari pe care o face un CV într-un format standardizat, cu una, cel mult două pagini, bine gândit (adică exact așa cum îl așteaptă ei!), bine structurat și pus în pagină, bine formatat, față de unul inutil-original, inutil-colorat, inutil-lungit, inutil-segmentat, care nu vă pune cu nimic mai mult în valoare, dar absolut cu nimic! Ba dimpotrivă, uneori, aș zice…
Vă recomandăm să citiți și celelalte articole din secțiunea CV-uri a Managero pentru argumente suplimentare.
Pentru exemplificare am luat câteva CV-uri publice de pe Internet, ale unor persoane publice care le-au pus acolo chiar pentru a fi citite și analizate.
*
Reperarea și delimitarea mental fotografică inițială (la prima vedere) a blocurilor de informație dintr-o pagină de CV:
Ce citești efectiv dintr-un CV: textul cu roșu! Unde se oprește textul cu roșu, acolo se oprește și analistul cu cititul, și apoi sare direct la următorul bloc. Restul conținutului din bloc (textul cu negru) este fie dedus de către cititor, fie ignorat cu totul.
Și informațiile din care este construit profilul posesorului CV-ului: practic, peste 90% din profilul domnului Budăi este construit din cuvintele roșii ale CV-ului său!
CV-urile din exemple:
CV_-_BUDAI_Marius_Constantin.pdf (gov.ro)â
CV Budai Marius-Constantin – Parlament
Daniel STAMATOVICI (aerotim.ro)
Marius Constantin Budai | Facebook
E un articol folositor?
Apasa pe o steluta
3.9 / 5. Rezultatul 7
Nu sunt voturi pentru moment. Multumim daca esti primul care voteaza!
We are sorry that this post was not useful for you!
Let us improve this post!
Tell us how we can improve this post?
Înainte cu ceva ani, ideile celor puțini care gândesc mult apăreau în cărți și reviste. Care, oadtă ieșite din tipografie, nu mai puteau să fie schimbate, nu exista pe atunci opțiunea edit. Apoi a apărut Internetul, pe urmă Facebookul, și ideile celor puțini care gândesc mult au ajuns și la cei care nu au citit vreodată o carte. Dar nu în PDF, cu tot cu carte, ci doar ideile, care zburdă acum libere prin lume, din ecran în ecran.
Foarte bine!, spun mămicile, mulțumite că ăla micu o să fie mai deștept, și, pe cale de consecință, cu un servici mai bun decât predecesorii familiali. Foarte, foarte bine, așadar!
Ideile bune și frumoase nu puteau să fie ratate de marketeri, pentru că încă vând bine. Așa că e plin televizorul de reclame în care ești îndemnat să fii tu însuți, să gândești liber, să te exprimi (aici nu prea se spune ce să zici), să rupi barierele, să te descătușezi și tot felul de alte gesturi, aparent neviolente pentru cei din jur.
Toate personajele frumoase din reclame sunt în ținute lejere, cu cer albastru în spate și soarele pe fața lor (adică din spatele camerei, ca să nu strice imaginea), mare sau lac, după caz, floricele, ceea ce mă făcea întotdeauna până acum să consider că respectivii erau filmați în vacanță, sau în timpul lor liber. Oricum, după servici.
Dar zilele acestea am văzut o reclamă care folosește un cuvânt nou asociat cu ideile frumoase listate mai sus. Pe un ton imperativ gutural, o duduie cu voce groasă și cu ecou de studio ne îndeamnă sa fim noi înșine, să gândim liber, să ne exprimăm (aici nu se înțelege ce), să rupem barierele, să ne descătușăm ca să avansăm în carieră, printre altele. Da, carieră e noul cuvânt.
Sigur, citesc îndemnurile acestea revoluționare adresate angajaților de ani de zile pe Linkedin și pe Facebook, paginile mele sunt pline cu ele. Iar cuvântul sclav, foarte apropiat de angajat în propoziție, nu a mai apărut niciodată atât de des în România, de la 1855 încoace. Însă descătușarea ca soluție revoluționară pentru avansarea în carieră, sau chiar înainte de a începe, încă de la CV și de la interviul de angajare, pare să fie o descoperire recentă, totuși…
Dar mămicile ar trebui să știe că atunci când ideile celor puțini care gândesc mult ajung la el nu direct, ci prin intermediul celor mulți care gândesc puțin, ăla micu s-ar putea să aibă o mare, foarte mare surpriză în carieră. Și va fi cu atât mai derutat cu cât nu va înțelege de ce, câtă vreme el a făcut exact ce zicea duduia cu voce imperativ guturală în reclamă și ce a înțeles el din citatele motivaționale de pe Internet. Fiindca ăla micu nu știe că poți fi autentic și descătușat de dimineața până seara doar în reclamele de la Fanta. În real life e mai prudent să te descătușezi numai în pauza de prânz, sau de la ora 18 încolo, după servici.
La fiecare descătușat, o companie are nevoie de douăzeci de încătușați care să facă treaba. Câți manageri credeți că ar vrea ca o mulțime de descătușați să umble liberi prin firmă? Puțini, foarte puțini, din câte îmi spun mie. Descătușații vin doar cu ideile. Ați văzut vreodată până acum o reclamă sau un îndemn pe Linkedin la descătușarea de la distracție, ca să te apuci de muncă? Dar poate că acestea sunt date după miezul nopții, când eu dorm, cine știe…
In real life, când nu ai norocul sa fii fotbalist, cântăreț de manele sau influensăr, întreabă-ți familia dacă are mai mare nevoie de descătușarea ta sau de plata facturilor. Să nu ai surpriza să rămâi și fără femeie și fără copil când îti vei pierde jobul. Într-o firmă, din douăzeci de descătușați, unul e promovat pentru asta, și nouăsprezece riscă să fie dați afară. Nu atât pentru că firmele nu ar avea nevoie de descătușare, cât pentru că se descătușează primii cei care nu au ce descătușa.
Ideea că descătușarea îți aduce bani e cool în reclame, însă în real life nu ar strica câteva teste înainte. Din câte știu eu, conformismul organizațional în business a adus banii pentru viața de zi cu zi vreo două mii de ani până acum, și o va face și de acum înainte. Nu atât de mulți pe cât ar putea, teoretic, să aducă o descătușare, dar măcar vin lună de lună.
Iar la descătușarea precoce, și cu atât mai puțin în ideea că aceasta vă va ajuta la angajare, eu zic să vă mai gândiți. Obțineți mai întâi jobul, și vedeți dupa aceea cum stau lucrurile. Iar odată angajat, luați-o încetișor. S-ar putea să ajungeți la concluzia că e mai cuminte să munciți ca să vă puteți descătușa în vacanță si în weekend, decât invers. Altfel, s-ar putea să trebuiască să munciți atât de mult, încât, odată ajuns acasă, vă băgați direct în pat rupt de oboseală, iar în vacanță vreți vrea doar să dormiți cât mai mult, chiar descătușat fiind.
Și nu doar la bani gândiți-vă când vă pregătiți de descătușare! Aduceți-vă aminte de profesorul de română din volumul de debut al lui Ioan Groșan, care se decătușa cu profesoara de engleză prin podul și prin subsolul școlii, prin clădiri părăsite. Insă își țineau orele. Dar când s-au decis să de descătușeze definitiv, și-au lăsat joburile și familiile și au plecat în lume (până pe la Făgăraș, mai precis spus), s-au întors după trei zile. Cam plouați, că așa e la munte. Iar în tren se făceau că se uită pe geam la peisaj, ca să nu se mai privească unul pe altul.
Personajele lui Groșan mai citiseră câte ceva, totuși, știau și înțelegeau mult mai multe decât alții. Dar imaginați-vă niște descătușați mai „natur”, ca să mă exprim așa! Eu, cel puțin, cu greu pot imagina ceva mai penibil. Și chiar mai periculos, și pentru mine și pentru ăla micu al meu. Ar fi interesantă o săptămână într-o societate plină de descătușați, într-adevăr! Dar ar vrea mămicile asta pentru ăla micu al lor? Să vedem ce răspunsuri ne dau aici, în rubrica de comentarii…
E un articol folositor?
Apasa pe o steluta
3.9 / 5. Rezultatul 7
Nu sunt voturi pentru moment. Multumim daca esti primul care voteaza!
We are sorry that this post was not useful for you!
Let us improve this post!
Tell us how we can improve this post?