O mică întâmplare povestită la o cafea de un fost ministru (recent, un minister-cheie), care în câteva rânduri sintetizează natura profundă a politicii românești. George, când am fost numit ministru, în primele săptămâni treceam adesea din birou în birou ca să învăț numele fiecăruia, cine ce face. I-am învățat repede pe toți cei din conducere, subordonați direct mie, cu care am ajuns în scurt timp să lucrez aproape zilnic. Pe una dintre directoarele generale am cunoscut-o în prima zi, când am ajuns la minister, apoi câteva săptămâni, sau poate chiar luni, nu am mai văzut-o. Când o chemam să vorbesc cu ea, întotdeauna îmi spuneau că nu e în minister, că e cu treabă pe undeva. Apoi m-am dus chiar eu de mai multe ori la ea în birou, pentru că începuse să mi se pară ciudat că nu reușesc să o văd, și nici măcar să vorbesc cu ea atâtea săptămâni la rând. De fiecare dată era geanta pe birou, telefonul mobil, diverse hârtii, ca și cum tocmai atunci ieșise să facă pipi, să fumeze, sau și una și alta.
Apoi, într-o seară, când am rămas până târziu la birou și credeam că nu mai e nimeni, aud un ciocănit ușor în ușă. Deschid, și intră un angajat pe care îl văzusem de mai multe ori prin birouri, dar nu îi știam numele. Domnule ministru, aș vrea să vă spun ceva, dar dacă îmi promiteți că nu-i spuneți doamnei sau altcuiva din minister. Am promis după multe ezitări, asumându-mi un risc cu asta. Uitați, doamna directoare generală nu lucrează la noi… Cum adică nu lucrează la noi, e în organigramă, și chiar ea s-a prezentat ca fiind directoare generală, când am ajuns în minister. Da, lucrează aici, dar cum să vă zic, nu lucrează aici, dânsa are alt job, în altă parte. Păi cum așa, că eu văd de fiecare dată geanta pe masă, telefonul pe birou, dosare, cești de cafea… Da, așa este. Dar telefonul acela e stricat. Și geanta e goală. Doamna vine dimineață, le pune pe birou, apoi pleacă și câteodată se întoarce seara ca să le bage în dulap. Dar nu în fiecare zi, de multe ori nu se mai întoarce, vine doar dimineața și le aranjează altfel pe birou, în altă poziție. Aha, înțeleg acum… Și de cât timp face asta? De opt ani, de când a fost numită…
L-am întrebat pe fostul ministru ce a făcut mai departe, dacă a dat-o afară pe doamna directoare generală. Mi-a zis că nu. Nici măcar nu a putut să o retrogradeze sau să o mute pe alt post. A vorbit cu diverși prieteni avocați, au studiat cazul, l-au întors pe toate părțile, și până la urmă a abandonat și și-a propus să nu se mai gândească la directoare. Și nici nu a mai intrat în biroul ei până l-au schimbat pe el din funcție…
Comentarii (4)
Știi bancul cu statuia?
Ha?
Statu` ia tot!
Într-adevar e greu sa dai un angajat afara, dar cum s-a ajuns aici? Din cauza vechililor!
Problema se rezolvă în doar doi pași – nu poți să dai un funcționar afara, dar „director” e functie si de aici poti sa o retrogadezi usor – îi dai de munca! Dupa doua-trei rapoarte prost făcute o retrogadezi perfect îndreptățit din funcție (într-un post ordinar în același departament), pui interimar pe unul pe care l-a *utut de-a lungul timpului, de-și dă demisia în două ore.
GigiP
Din afară așa pare, dar nu poți face asta. Și avocații (și nu oricare, ci printre cei mai mari) au confirmat că nu se poate.
Nu ma îndoiesc că povestea este adevărată, că e vorba de un context mai cuprinzător și că avocații sunt calificați, dar ministrul a făcut alegerea cea mai proastă – îi dai de muncă și rămîn pe undeva rapoartele (că altceva nu fac prin ministere) prost făcute și semnate de ea (că nu se știe ce coleg de-ai ei mai le aruncă prin presă). Ăștia nu trebuie lăsați în pace, trebuie să-i punem să-și etaleze prostia!
GigiP