O metodă aproape sigură să faci rău cuiva și să-l îngropi și mai tare în sărăcie, în depresie, în boală și în problemele lui de toate felurile, este să-i repeți obsesiv că nu există nu se poate. Și să le ceri imperativ și celorlalți să-i spună, zilnic, minut de minut, și în weekend, convinși cu toții că îi faceți un bine, desigur.
Oamenilor triști care citiți ce mai scriu eu, nu vă mai lăsați torturați de noile generații de umaniști smintiți, care chiar cred sincer tot ce li se spune și lor de dimineața devreme și până noaptea târziu, prin viu grai, prin toate ecranele și difuzoarele, că nu există nu se poate. Chiar dacă știm cu toții că au toate bunele intenții din lume, că vă vor binele și fac și ei eforturi să vă ajute. Și că ei chiar ar băga mâna în foc că nu există nu se poate.
Fiindcă da, nu doar din când în când nu se poate, sau nu se mai poate, ci chiar adesea, de foarte multe ori nu se mai poate. De mult mai multe ori chiar nu se mai poate, decât se mai poate ceva, dacă facem o socoteală sumară. Așa e făcută lumea. Și nu e obligatoriu să existe câte un vinovat pentru fiecare lucru rău, așa cum vor să credeți, sau pentru tot ce nu e de ajuns pentru toată lumea în lume. Sunt multe lucruri în lume neîndeajuns pentru toți cei care le vor.
Nu sunteÈ›i voi vinovaÈ›ii, aÈ™a cum vor să vă facă să credeÈ›i. Bezmeticii aceÈ™tia umaniÈ™ti È™i inocenÈ›i, care vor sincer È™i din tot sufletul să vă ajute, nu È™tiu cât rău poate să-i facă cuiva care vede, care simte prin toate mădularele lui că nu se mai poate, care È™tie asta, care a încercat de o mie de ori È™i cu ultimele puteri, È™i tot nu a reuÈ™it, È™i tu să-i spui fără încetare, aÈ™adar, hei, omule, nu există nu se poate, fii curajos, fii bărbat, nu fi prost È™i leneÈ™, fiindcă întotdeauna se poate! Garantat se poate! AÈ™a ni s-a spus È™i nouă È™i aÈ™a scrie la Internet. Ia uite la ăla cum a putut, ia uite la celălalt, ia uite câte exemple de succes sunt pe LinkedIn È™i în televizor, numai tu spui că nu se poate. Halal de tine! Hai, miÈ™că-te, ia-È›i patul È™i umblă, până È™i Hristos ar încrunta din sprâncene dacă te-ar vedea aÈ™a plângăcios. ToÈ›i pot, numai tu nu… Pfiu! Ce, spui că eÈ™ti bolnav? Și ce dacă te doare, ca dacă eÈ™ti bolnav? Ce, alÈ›ii nu sunt? Trebuie să lupÈ›i, omule! La luptă cu tine! Ia uite la Cârstoiu! A avut cancer, dar s-a mobilizat, e bine-mersi, È™i acum se bate pentru primărie. Dacă el a reuÈ™it, tu de ce să nu poÈ›i???
Da, oamenilor triÈ™ti, există È™i nu se mai poate în lumea asta, din păcate, la fel cum există È™i prea târziu. Și la toate problemele È™i depresiile È™i bolile pe care le aveÈ›i deja, nu mai adăugaÈ›i încă una, care s-ar putea să fie È™i cea mai crudă dintre toate: să căutaÈ›i toată viaÈ›a care v-a mai rămas ceva ce nu există… ☹
Comentarii (1)
Este greu sa accepÈ›i ca ai eÈ™uat iremediabil… Sa-ti asumi ca ai făcut TOT ce ai putut, ce te-a dus capul si ai urmat sfaturi, dar tot nu ai reuÈ™it… Părerea mea e ca unii nu pot sa facă nimic, nici nu încep ceva, iar alÈ›ii nu pot sa se oprească din a face ceva, mor pe baricade împingând bolovanul la deal.
Putini sunt cei care reușesc sa pună un punct, si sa spună: asta e, am făcut tot ce am putut si tot nu merge. E timpul de altceva.
Nimeni nu îți spune ca se poate si altceva, ca in loc sa fii un pescar prost, poate eÈ™ti un vânător bun…