Cum se ia decizia de a chema la interviu pe baza CV-ului

Recrutorii și angajatorii nu parcurg și nu citesc CVurile așa cum își închipuie candidații, în marea majoritate a cazurilor. Nu au nevoie de zeci și sute de detalii ca să decidă pe cine invită la interviu, ci de mult mai puține. De aceea nici nu citesc porțiunile acelea de CV în care sunt informații care NU SUNT CRITERII DE SELECȚIE, adică nu contribuie defel la decizia de a chema pe cineva la interviu. Toate acelea sunt lăsate pentru întâlnirea față în față. Și, adesea, nu se ajunge la ele nici măcar acolo.

Iată care sunt informațiile pe baza cărora se ia decizia de a chema pe cineva la interviu pentru un post managerial, statistic vorbind, și deci cele care sunt căutate dintr-o privire în CV, restul fiind ignorat:

• Vârsta
• Sexul
• Localitatea
• Naționalitatea, cetățenia
• Educația de bază/ formală (nivel, universitate, facultate), certificări serioase
• Angajatorii: domeniu, prestigiu, credibilitate, anvergura businessului (număr de angajați, cifră de afaceri)
• Joburile: numele jobului, departamentul, ierarhia (locul în organigramă), anvergura jobului (număr de subordonați, arie acoperită, volum de business), job mission/ role (descrierea sintetică a jobului)
• Limbile străine

NU sunt citite deloc, de regulă, sau sunt parcurse foarte rapid și superficial:

• Descrierile detaliate ale joburilor avute
• Achievements
• Educație adițională, cursuri, traininguri, diplome de hârtie
• Liste de competențe, autodescrieri, autoevaluări
• Declarații de intenții, statements, executive summary etc.
• Hobbiuri și altele din categoriile de tip „diverse”
• Scrisoare de intenție în fișier atașat, separată față de textul e-mailului
• Alte fișiere atașate: diplome, referințe etc.

La profilurile cu greutate, la cei care au anexe la CV (project lists, international exposure, achievements, competencies, summary profile etc.), acestea sunt citite cu atenție doar când există dubii dacă respectivul candidat să fie chemat sau nu la interviu.

Așadar, dacă recrutorul sau angajatorul nu reperează rapid și clar informațiile din prima listă, fiindcă acestea sunt „înecate” în pagini întregi cu „balastul” celor din a doua listă, cred că vă e ușor să deduceți ce se întâmplă.

De aceea se spune peste tot că CVul trebuie să aibă o pagină, maximum două. Nu numai că nu e niciodată nevoie de mai mult decât atât, ci e de-a dreptul riscant să aibă.

Și încă, de ce nu e recomandat ca CVul să aibă floricele și formate bizare, care pun greu la încercare acuitatea și răbdarea cititorului, în încercarea sa de a depista informațiile utile (care sunt criterii de selecție în decizia de a chema la interviu) prin amalgamul de informații inutile, și al căror loc e la interviu, nu în CV. Sau nici acolo, adesea…