Angajații și cei care caută joburi nu fac niciodată diferența între firmele care nu dau salarii mai mari pentru că nu pot, nu au cum, și cele care nu vor. Ar trebui să o facă – și asta spre binele lor, înainte de orice, nu al angajatorilor. Dar nu o fac, îi bagă în aceeași oală, și apoi se supără pe toți, de-a valma. Nu au fost niciodată angajații și căutătorii de joburi prea inteligenți, și nu vor fi nici în viitor.
Și pe mine mă enervează firmele foarte solide și foarte profitabile pe termen lung, care dau salarii le fel ca celelalte, sau chiar sub medie, și fără să poată spune că le dau angajaților alte câștiguri indirecte, cum ar fi mai multe oportunități de creștere, prestigiu, confort, beneficii adiționale etc. Ci pentru că nu vor, pentru că pot, și cu asta gata. Sigur, au tot dreptul să facă asta, dar mie mi se pare pur și simplu necivilizat, lamentabil – ca să nu spun mai mult decât atât. Văd zilnic asta, îi știu pe mulți.
Vorbeam ieri cu un șef contabil de la un grup foarte mare și foarte cunoscut, cu profituri imense de zeci de ani, fără întrerupere. Au angajat un șef contabil acum vreun an, expert contabil, cu un salariu sub media pieței. Nu media pieței multinaționalelor sau a firmelor foarte mari, ci media mediei, așa, în mare. I-au sugerat că ar trebui să fie mulțumit și să-și țină gura, oricum, că la cei 50+ ai săi nu mai e ca la 40. Omu a acceptat, pentru că ținea minte cu precizie câți ani are. Dar abia când a ajuns acolo s-a prins că era șef doar pentru că avea o fetișoară în subordine, care introducea datele în calculator. Și că trebuia să facă singur toată contabilitatea, de la un capăt la altul, pentru 17 dintre firmele grupului. Ceea ce face de mai bine de un an de zile… (George Butunoiu)
Comentarii (2)
Subscriu opiniei Dumneavoastră. La cei de 40+, mulți angajatori profită de faptul că aceștia fie sunt blazați, fie sunt limitați în a-și mai vedea evoluția,de a mai avea vreun obiectiv notabil în viață,și oferă salarii, așa cum spuneți….de media mediei….ei văd aici un mic șantaj…mai precis o formă de abuz emoțional….
In fine….fiecare are liberul arbitru să își aleagă calea în viață.
Recomand celor cu expertiză multă și ani mulți munciți, să își ia viața în propriile mâini și să lucreze pe cont propriu, să își valorifice talantul pe care l-au primit la debutul în viață.
Apreciez mult munca pe care o depuneți și vă doresc să aveți parte de tot binele din lume.
Excelente considerațiuni! Mulțumiri și felicitări George! De când aștept insight-uri valoroase așa cum eram obișnuit odinioară de la tine!
Într-adevăr, pe primul loc (și nu este vorba doar de România ci este o problemă la nivel mondial) în însușirea unei părți foarte importante din valoarea factorului de producție Munca este nu Statul, cum eronat se consideră ci angajatorul.
Această parte importantă însușită pe nedrept de angajator se numește Plusvaloare. Cei, puțini care s-au dumirit asupra acesteia o consideră un concept filozofic, de teorie economică, etc.
Nu! Ea se poate calcula analitic cu suficientă precizie la nivelul oricărei companii. O calculez cu cursanții mei în cadrul Programului de Management:
https://mariangrajdan.ro/programul-de-management-performant/
Încă o dată Excelsior!