O argumentație bizară circulă și printre oamenii de business, și am auzit-o chiar și la unii cu greutate. Există niște teorii care spun că oamenii de business, marii manageri, ar fi cei mai buni și mai eficienți politicieni. Și eu am ajuns de mult la aceeași concluzie, și evidențele sunt atât de clare, încât mi-e aproape imposibil să-mi imaginez că mi-aș mai putea skimba părerea vreodată.
Principalul argument al celor care sunt de altă părere este că businessul este despre profit și că managerii asta știu să facă. Or, în societate și în politică nu profitul e obiectivul principal. Că oamenii și politicienii, chiar și cei cu ceva carte, cred și sunt convinși că asta înseamnă business și management, e normal, e de la sine înțeles, nu te poți aștepta la mai mult de la ei. Dar să auzi asta de la niște manageri cu pretenții și așteptări salariale mari…
Dar de unde și până unde o asemenea „definiție”??? Nu, managementul nu e despre „făcut profit”. Managementul este despre îndeplinirea OPTIMĂ a unor obiective. Că obiectivul, sau unul dintre obiective este profitul, e irelevant în acest context. Un mare manager știe dacă sau nu, sau în ce măsură poate îndeplini un obiectiv, și o știe mai bine decât oricine altcineva. Oricare ar fi acel obiectiv. Știe ce-i lipsește ca să ajungă acolo și ce să ceară, unde să caute și să găsească resursele, știe ce știe și ce nu știe, unde are nevoie de consultanți și de consilieri, știe mai bine decât oricine unde și cum să-i găsească. Știe cum să-și aleagă o ekipă, cum să fragmenteze obiectivele și să le redistribuie, cum să-i motiveze pe cei care trebuie motivați, ce și cum să comunice, cum să planifice, cum să prezinte rezultatele intermediare, cum să verifice și să nu se lase păcălit, cum să facă planuri și scenarii de rezervă, să se asigure că nu rămâne fără bani și fără resurse, cum să măsoare satisfacția clienților, a furnizorilor și a diverșilor stakeholders cu interese divergente, în general.
Să vină cineva să-mi arate că managementul metroului, al ITBului sau al transportului pe calea ferată, ca servicii sociale, se fac altfel decât al unor servicii de transport private. Sau managementul poliției, al unei primării, al unui mare spital public ori al întregului sistem de sănătate sau de asistență socială. Nu, toate se fac exact la fel, când e vorba despre execuție. Și un mare manager face singur asta de o sută de ori mai bine, mai repede, mai precis și mai eficient decât o sută de politicieni la un loc.
Da – vor spune politicienii, dacă cumva au urmărit argumentația până aici și au înțeles ceva din ea – dar noi știm ce e mai bine pentru oameni și pentru țară, doar noi putem stabili direcțiile și obiectivele, marii manageri nu ar putea face asta. Eu, personal, nu cred că puteți face asta, pentru că nu aveți destulă carte. Și am rezerve că marii manageri nu ar face-o la fel de bine, dacă și-ar pune mintea la contribuție, resursele, știind cu cine să se consulte, ce păreri să ceară și cum să ia o decizie în caz de (inevitabile) divergențe.
Dar să zicem că e așa. Atunci rămâneți, vă rog din suflet, la partid, stabiliți acolo obiectivele și trimiteți-le prin e-mail marilor manageri, ca să se apuce ei de treabă și să le pună în practică…
