De ce eșuează corporatiștii în businessurile antreprenoriale

Sunte extrem de rare cazurile în care un corporatist cu rezultate incontestabile prin marile firme străine, recrutat pentru a conduce un business antreprenorial, are succes și aici. În marea majoritate a cazurilor, despărțirea are loc în mai puțin de un an, și adesea cu resentimente de amândouă părțile. Oricine știe asta, iar eu și mai bine decât toți, fiindcă vorbesc în privat și cu unii și cu alții, pot compara versiunile, și astfel mi-e mai ușor să înțeleg ce și de ce s-a întâmplat.

Voi face o listă cu toate reproșurile, înșirate pe două coloane, față în față, și le voi pune într-un articol lung. Însă acum scriu un articol scurt scurt, așa că mă voi opri asupra unui singur reproș, dar care apare primul în toate discuțiile cu angajatorii frustrați, fără excepție, după experiența cu corporatistul: micromanagementul!

Toți angajatorii, practic, se despart de recent angajații lor manageri veniți din lumea corporatistă pentru că „nu se implică”. Nu ies din birou cu orele, sau chiar cu zilele, deleagă, nu discută cu fiecare angajat în parte și nu rezolvă toate problemele, mici sau mari deopotrivă, așa cum face patronul.

Corporatistul angajat spune, desigur, că exact pentru a schimba felul de a face lucrurile a fost el adus acolo, că delegarea e unul dintre cele mai importante lucruri învățate la multinaționale, că micromanagementul e tocmai ceea ce nu trebuie să facă un mare manager, iar la un lider nici măcar nu se pune problema, ei trebuie să se ocupe de lucrurile mari și importante, pentru că de aceea s-a investit atât de mult în aducerea lor, nu de mărunțișuri.

Da, așa spune și la cursul de MBA. Dar dacă nu vreți să faceți deloc micromanagement și mărunțișuri, dacă vreți să stați în birou cu orele și cu zilele ca să faceți strategii și să vă vină idei extraordinare, NU VĂ DUCEȚI  ÎNTR-UN BUSINESS ANTREPRENORIAL, pentru că eșecul e garantat!

Fiindcă nu știți încă destul de bine cum gândește un antreprenor și cum face el lucrurile. Da, știu foarte bine că mergeți acolo cu toate bunele intenții, cu gândul de a le face diferit față de cum le face el, de a le face ca la marile corporații multinaționale, tocmai pentru a ajuge și ei o astfel de multinațională intr-o zi. Așa pare logic, și așa spun și manualele de management, numai că psihologia omenească e nițel mai complicată decât atat.

Dacă chiar vreți să faceți un bine patronului care v-a angajat pe nenumărați bani, companiei și angajaților care așteaptă și ei să le fie mai bine cu noul lider atât de lăudat, faceți blestematul acela de micro și nanomanagement din prima zi, stați printre ei cât e ziua de lungă și faceți nestematele acelea de strategii noaptea sau în weekend. Fiindcă acestea se fac cel mai repede dintre toate, fie vorba între noi! Asta până când veți avea primele rezultate palpabile și până când și patronul și angajații vor începe să capete încredere în voi și vă vor confirma statutul de manager providențial atât de mult așteptat. Sau chiar de lider – după caz. După aceea, vă asigur eu că nu mai e nevoie să-l faceți. Însă dacă începeți să delegați prea devreme, nu se va împlini anul și veți fi plecat din firmă, iar patronul și angajații vor spune că, uf, ce bine că am scăpat de el. Real management, dacă vreți să-i spuneți astfel…

Avem acum o astfel de recrutare, chiar dacă nu dintre cele cu salarii foarte mari încă de la început, și am pus un anunț pe Managero.ro în care am spus că suntem în căutatrea unui director general pentru un business antreprenorial destul de mare, de câteva zeci de milioane de Euro și ceva sute de angajați. Iar în anunț am scris, cât am putut eu de explicit, că vrem un astfel de manager care să facă micromanagement la început și să fie mai tot timpul prin fabrică și prin birouri.

Sigur că va stârni o avalanșă de râsete și de lecții ironice, cu citate din manualele de management de la cei care ar fi aplicat, poate, dacă nu aș fi scris așa ceva în anunț. Dar tocmai asta am vrut și eu, să nu aplice, pentru că nu sunt sigur că mi-aș fi putut da seama din câteva discuții pe Zoom cu ei cum ar fi făcut lucrurile odată ajunși acolo. Și cel mai mult aș vrea să nu-i dezamăgesc pe angajații care muncesc din greu în fabrică. Chiar mai mult decât pe patronul care a muncit și el o viață, de dimineața până noaptea târziu, ca să facă acel business până unde este acum…