De ce munca necalificată e mai scumpă decât cea calificată

Era de așteptat, și e normal ca munca necalificată să devină mai scumpă decât cea calificată, și în România. Fie că e muncă fizică grea, cu brațele, fie că e ingrată sau plictisitoare, fără perspective profesionale sau cine mai știe cum poate o muncă să fie detestabilă.

Doar că în România trebuie să plătești încă și mai mult ca să nu te fure și să nu-și bată joc, și să trebuiască să repari după ei cu costuri încă și mai mari. Ceea ce în țările acelea la care tragem cu okiul încă de când eram mici, nu se întâmplă. Sau nu se întâmpla până de curând, de când au început să fie sufocați de necalificați din toate colțurile lumii. Dar ne vor ajunge ei repede din urmă, înainte să apuce să se dezmeticească… 😊

În fiecare zi vorbesc cu manageri și particip la discuțiile lor. Fiindcă acesta a fost să fie jobul meu, încă din zilele revoluției și până acum. Dar și managerii ăștia au devenit neinteresanți și previzibili. Înainte auzeai tot felul de subiecte interesante, de toate felurile și din toate domeniile. Dar acuma nu! Cum încep să vorbească, nu auzi decât despre cum nu mai au pe cine angaja, cât a furat unul sau altul, cum a descoperit după un an că ăla avea două joburi full-time, cum dispar fără să anunțe că nu mai lucrează, și alte banalități din astea. Deh, nici managerii nu mai sunt ce au fost, nu mai au preocupările de altădată, uite cu ce fleacuri se ocupă acum…

Bunul meu prieten a cumpărat un ERP nou și s-a apucat să-și electrifice tot ce se poate în firmă. A angajat zilieri șomeri, studenți și ce a mai găsit el ca să facă muncile ingrate: să scoată documente de prin dosare, să le scaneze, să le introducă în calculator, să le resorteze. Lucrau toți de acasă, ca să le fie supărarea mai mică.

Își făcuse socoteala că termină în 3-4 luni cu 4 oameni. Plătiți în jur de 2,000€ în mână pe lună, mai mult decât o bună parte dintre angajații lui „calificați” din firmă. A socotit el că e mai rentabil așa, fiindcă întârzierea l-ar fi costat incomparabil mai mult.

Dar nu a fost să fie! Se face anul acum, și el a făcut abia jumătate din treabă. Sau așa credea el până săptămâna trecută. S-au perindat vreo 30 de necalificați prin joburile astea. Unii nici nu începeau, nu mai deschideau ușa când se ducea șoferul cu dosarele, alții renunțau după trei zile, după o săptămână, după o lună. Pe mulți i-a dat el afară.

Șocul a venit, însă, când au început angajații calificați să lucreze cu datele electrice. Dezastrul a fost total. Multe documente omise, sau invers, introduse de două sau chiar mai multe ori, puse în locuri greșite, incomplete. Altele dispărute, pur și simplu. A trebuit să oprească imediat folosirea lor, fiindcă altfel dezastrul s-ar fi dublat.

Un calcul simplu i-a arătat că nu se poate repara nimic, trebuie să șteargă tot și să o reia de la zero. Cum și cu cine, rămâne de văzut. I-am zis că trebuie să-și suplimenteze semnificativ bugetul pentru activitățile necalificate din firmă. Că în România nu plătești doar spor de muncă grea, periculoasă, ingrată, repetitivă, plictisitoare, ci și ca să nu te fure și să nu-și bată joc. Și acesta pare să fie sporul cel mai mare. Mai mare decât toate celelalte la un loc… 😊 😊 😊