Un alt lucru elementar, dar care ar putea schimba soarta multor interviuri de recrutare, însă pe care îl face doar un candidat din o sută care ajunge față în față cu recrutorul sau cu angajatorul la interviu…
Nu veți ști niciodată dinainte ce așteptări au recrutorul sau angajatorul cu care vorbiți, ce îi interesează să știe și ce nu, în ce ordine, la ce nivel de detaliere. Nu aveți de unde ști asta, și nici măcar dacă ați ajunge de mai multe ori față în față cu același om, fiindcă de fiecare dată îl poate interesa altceva. Așteptările sunt diferite, chiar în cazul aceleiași recrutări, în funcție de interlocutor, de momentul la care vă vedeți cu el, în funcție de ce alți candidați a mai văzut. Ca să nu mai spunem că un recrutor poate cunoaște bine un domeniu, două, trei, însă pe alte douăzeci sau treizeci nu are de unde să le cunoască decât foarte superficial.
Cum puteți ști dinainte ce va înțelege recrutorul din explicațiile tehnice pe care i le veți da, dacă nu-l întrebați? De ce nu întrebați niciodată înainte cât de extinsă să fie prezentarea pe care o faceți, la ce nivel de detaliere, cât de mult să intrați în detaliile tehnice, ce din tot ce i-ați putea spune îl interesează mai mult și în ce ordine?
Citiți sute și mii de pagini pe Internet despre cum să vă prezentați, plătiți consultanți cu mii de Euro ca să vă învețe „răspunsurile câștigătoare” și tot felul de „secrete”, însă nu faceți lucrul cel mai elementar și logic cu putință: NU-L ÎNTREBAȚI pe cel cu care stați de vorbă ce ar vrea să afle de la voi! Nu o faceți pentru că vă imaginați că știți asta. Dar nu o știți! Poate doar așa, vag, însă în aceste situații precizia și detaliile sunt esențiale. Nu aveți de unde până nu îl întrebați! Credeți că se va supăra cineva – fie el recrutor, angajator sau oricine altul – dacă îi veți pune o astfel de întrebare? Nu, nu numai că nu se va supăra, ci dimpotrivă! Va aprecia că vă preocupă să știți ce-l interesează și că doriți să veniți în întâmpinarea nevoilor lui. Îl întrebați din când în când pe cel cu care stați de vorbă dacă asta voia să afle, daca dorește să intrați mai mult în detalii, sau dimpotrivă, să fiți mai succint? V-ar interesa să știți răspunsul la aceste întrebări? Și dacă ați răspuns cumva cu da, de ce nu puneți întrebarea? Știți multe cazuri în care răspunsurile exacte la întrebările importante pe care vi le puneți vin singure?
Comentarii (1)
Stiu din experienta personala ca cea mai daunatoare lipsa de actiune in orice proiect este presupunerea … asa ca e preferabil sa adresezi intrebari “inutile” si sa fii foarte atent la ce se spune si la ce nu se spune in raspunsurile primite 🙂