Scenă de business cu patru manageri cu salarii mari și o secretară plătită și ea cu peste două mii – se străduiau să finalizeze trei documente importante dintr-un proiect. Două fișiere Word și unul Excel. Urmau doar să mai facă niște corecturi finale, mici adăugiri, retușuri, și apoi să le printeze.
La început îi dictau secretarei ce să adauge. Dar, ca de fiecare dată când o secretară scrie un document pe calculator, cum adăuga o literă, cum se năruia toată formatarea, de trebuia să o ia de la capăt ca să îndrepte începând cu câteva pagini înainte. Și patru oameni cu salarii mari, și cu mine al cincilea, stăteam, și stăteam ca secretara să ghicească soluția pentru o aliniere care era importantă în context, dintr-un anumit motiv.
La un moment dat, unul dintre cei patru manageri bine plătiți s-a enervat, a dat-o pe secretară deoparte și s-a dus el la laptop. Nu a reușit să facă mai mult sau mai bine decât secretara. Apoi s-au dus încă doi, înghesuiți în fața unui laptop minuscul, ca de domnișoare. Fiindcă da, așa sunt vremurile acum, toți au laptopuri minuscule. Chiar și marii manageri.
- Trage de colțul ăsta!
- Uite, am tras, dar s-a stricat mai rău…
- Stai să încercăm cu taburile și ascundem apoi liniile.
- Cel mai bine e tot cu tabel, îți spun eu!
- Nu, cred că e mai bine să punem pe coloane, dar nu știu cum se face…
- Încearcă acolo – și îi arate cu degetul unde să apese.
- Nu-i aici… Unde mai poate fi?
- Hai să-l kemăm pe ăla de la IT, el sigur știe!
- Da parcă lucrează mai mult de acasă…
- Și nu poate intra remote?
- Ba cred că da, dar tu știi să-i dai remote?
- Mi-a arătat el odată, dar cred că am uitat…
- Dar dacă lăsăm așa?
- Băi, știi că nu se poate…
Pe la ora 12 au fost trimise la print. Începuserăm la 9:30h. Ultima pagină era cu scrisă cu fontul cu un punct mai mic decât celelalte, ca să încapă textul în locul alocat. A fost cea mai bună soluție dintre cele explorate. Au concluzionat cu toții că sunt șanse mari să nu se observe. Și, oricum, nu mai puteau sta pentru a testa și alte metode de aliniere, pentru că aveau și alte treburi de făcut. Deja pe doi dintre ei i-am auzit vorbind la telefon ca să-și amâne niște întâlniri.
Comentarii (5)
Excel-ul ca excel-ul, dar Word-ul este “mort” pentru ca cine mai scrie documente astazi cand ai email si whatsapp… Poate un ppt. Lucrurile se misca rapid, cine mai are nevoie de scris. Audio, video si TikTok:). PS In plus in scris se vede si cat de bun esti la gramatica…
La angajare ar trebui dat un examen de excel, 5 minute, etc.
Sau prezentat un portofoliu de fisiere. Astia de zicem ca lucram de peste 10 ani si facem majoritatea formularelor institutiilor din tara, cred ca meritam spor la salariu.
Mi se pare ingrozitor! Am intalnit si eu acest tip de “manageri”.
George, dupa parerea ta, unde e problema si care ar fi solutia ca aceasta poveste sa devina un caz singular?
Luminita, atunci cand ajungi in functia de manager trebuie sa investesti putin si in tine. Dai bani si te duci al cursuri de ,,management” unde inveti cum sa te comporti cu angajatii si cum sa iti faci rapoartele (macar excel, ca daca le spui despte Pareto, Gann, tehnici de analiza, mangementul calitatii, asigurarea calitatii, Pomodoro si altele ii incui si le arunci cheia)
Pasul cu care MS dezvoltă și updatează comenzi și noi “facilități” de ușurare a muncii care să ducă la cum spun ei la “increase productivity” e de fapt mult mai anevoios și birocratic. Ideea sau cultura care stă în spate, una greșită după cum spun eu, e să te ținǎ cat mai mult captiv în “our environment”.
Când spuneați ca știu ei ce fac acolo la Microsoft, o fac mediocru, pentru ca în ultimii 10 ani au dat greș cu nenumărate lansări de aplicații, update-uri neconforme și başca a mai venit și CEO-ul MS să recunoască asta şi să spună că politica lor nu e pt consumers, ci b2b, că au greșit când au anulat diverse proiecte, că au greșit când au renunțat la divizia de mobile, asta în timp ce insideri ce le testau produsele băteau cu pumnii în masă să le țină în viață, degeaba însă, dacă profitul curge și acționarii sunt mulțumiți, mai contează că “peștele de la cap se impute”.
It’s all about money in the end.
Andrei – Craiova