Recunoști ușor angajații pe care te poți baza și pe cei cărora nu le pasă, după modul de folosire a lui „am crezut că”. Mai ales în situații cu miză mare, în care alegerea pe baza crezutului poate duce la pagube consistente. În mod normal, acest „am crezut că” nu ar trebui să existe în vocabularul de business al unui angajat. Ar trebui să existe doar „am fost convins că”. Dacă „a fost convins că” așa trebuia, dar a ales varianta greșită, e ușor de înțeles, pentru că toți alegem greșit de multe ori pe zi. Poți să-l acuzi de neștiință, dar nu ai motive să-l bănuiești de rea credință sau de superficialitate.
Dar „am crezut că” în loc de „am fost convins că” înseamnă că a avut niște dubii, s-a gândit că e posibil să nu fie alegerea corectă, dar NU A ÎNTREBAT! A ales el una, mai mult sau mai puțin la întâmplare, chiar dacă știa că urmările unei alegeri proaste puteau fi însemnate. Iar dacă nu știa care sunt consecințele, dar oricum nu s-a gândit la ele, e cam același lucru.
Mare, mare atenție, așadar, la acești angajați! Cei care nu știu învață, și a doua oară nu mai fac aceeași greșeală. Dar cei care „cred”, vor crede și în continuare. Pentru că aceste „credințe” sunt adânc fixate în felul lor de a face lucrurile, și șansele să se mai schimbe vreodată tare mici sunt…
