Nu există nu se poate…

O metodă aproape sigură să faci rău cuiva și să-l îngropi și mai tare în sărăcie, în depresie, în boală și în problemele lui de toate felurile, este să-i repeți obsesiv că nu există nu se poate. Și să le ceri imperativ și celorlalți să-i spună, zilnic, minut de minut, și în weekend, convinși cu toții că îi faceți un bine, desigur.

Oamenilor triști care citiți ce mai scriu eu, nu vă mai lăsați torturați de noile generații de umaniști smintiți, care chiar cred sincer tot ce li se spune și lor de dimineața devreme și până noaptea târziu, prin viu grai, prin toate ecranele și difuzoarele, că nu există nu se poate. Chiar dacă știm cu toții că au toate bunele intenții din lume, că vă vor binele și fac și ei eforturi să vă ajute. Și că ei chiar ar băga mâna în foc că nu există nu se poate.

Fiindcă da, nu doar din când în când nu se poate, sau nu se mai poate, ci chiar adesea, de foarte multe ori nu se mai poate. De mult mai multe ori chiar nu se mai poate, decât se mai poate ceva, dacă facem o socoteală sumară. Așa e făcută lumea. Și nu e obligatoriu să existe câte un vinovat pentru fiecare lucru rău, așa cum vor să credeți, sau pentru tot ce nu e de ajuns pentru toată lumea în lume. Sunt multe lucruri în lume neîndeajuns pentru toți cei care le vor.

Nu sunteți voi vinovații, așa cum vor să vă facă să credeți. Bezmeticii aceștia umaniști și inocenți, care vor sincer și din tot sufletul să vă ajute, nu știu cât rău poate să-i facă cuiva care vede, care simte prin toate mădularele lui că nu se mai poate, care știe asta, care a încercat de o mie de ori și cu ultimele puteri, și tot nu a reușit, și tu să-i spui fără încetare, așadar, hei, omule, nu există nu se poate, fii curajos, fii bărbat, nu fi prost și leneș, fiindcă întotdeauna se poate! Garantat se poate! Așa ni s-a spus și nouă și așa scrie la Internet. Ia uite la ăla cum a putut, ia uite la celălalt, ia uite câte exemple de succes sunt pe LinkedIn și în televizor, numai tu spui că nu se poate. Halal de tine! Hai, mișcă-te, ia-ți patul și umblă, până și Hristos ar încrunta din sprâncene dacă te-ar vedea așa plângăcios. Toți pot, numai tu nu… Pfiu! Ce, spui că ești bolnav? Și ce dacă te doare, ca dacă ești bolnav? Ce, alții nu sunt? Trebuie să lupți, omule! La luptă cu tine! Ia uite la Cârstoiu! A avut cancer, dar s-a mobilizat, e bine-mersi, și acum se bate pentru primărie. Dacă el a reușit, tu de ce să nu poți???

Da, oamenilor triști, există și nu se mai poate în lumea asta, din păcate, la fel cum există și prea târziu. Și la toate problemele și depresiile și bolile pe care le aveți deja, nu mai adăugați încă una, care s-ar putea să fie și cea mai crudă dintre toate: să căutați toată viața care v-a mai rămas ceva ce nu există…