E la modă în ziua de azi să găsești noduri în papura corporatistă și să le expui apoi flegmatic și ironic pe Internet. Se schimbă lumea, și acum te gândești de cinci ori înainte de a scrie că e bine la multinațională. Și de patru ori te răzgândești, renunți, o ții doar pentru tine.
Da, după câțiva ani prin multinaționale, îți intră atât de mult în reflex noul fel de viață, încât nu mai ții minte de unde ai venit și cum era înainte. Ai tendința de a rămâne cât mai mult printre ceilalți ca tine și ți se pare că e normal să fie astfel. Începi să crezi că toți oamenii își fac natural treaba care li se dă să fie făcută, că sunt punctuali, că respectă ce spun că vor face, că sunt politicoși, îmbrăcați îngrijit, că birourile lor sunt curate și rămân la fel de curate și la sfârșitul programului, că așa e lumea în 2021 și că așa trebuie să fie.
Într-adevăr, dacă ai sta într-o zi după o draperie într-o multinațională și ai face o listă cu tot ce vezi la oamenii aceia, vei avea surpriza să constați că ea coincide cu lista din definiția comportamentului civilizat – cel puțin așa cum este el definit în partea aceasta de lume, în cultura occidentală.
Așa cum mi-a confirmat și Cristi, bunul meu prieten care știe tot ce s-a întâmplat în România de când e ea și până când a plecat Regele din țară, niciodată nu a mai avut loc la noi un proces de civilizare atât de rapid, de constant și de solid, și pentru un segment atât de larg de concetățeni ca de 30 de ani încoace, de când au venit multinaționalele în România. Și ireversibil, cel mai probabil.
Da, sclavii aceia din cuștile de sticlă la care niciun geam nu se deschide vreodată sunt cei mai civilizați din România în acest moment, și vor fi punctul de referință pentru ceea ce înseamnă comportament social dezirabil încă o bună bucată de vreme. Iar pentru cei care vor să se civilizeze în mod accelerat, dar singuri nu știu cum se face asta, angajarea la multinațională e încă singura opțiune sigură pe piață. O afacere bună, dacă te gândești că mai ești și plătit pentru asta…
Comentarii (12)
Și înjunghiatul pe la spate tot în multinațională se învață! Și călcatul peste cadavre să-ți atingi obiectivele! Astea tot de civilizație țin? Există mai multe studii (unul chiar la Google facut pe parcursul a 3-4 ani) care susțin că psihopații și sociopații (preclinici) își găsesc mediul perfect în astfel de organizații.
Dar sunt de acor cu punctul tău de vedere expus mai sus. Doar că trebuia să pui un bemol pe ici pe colo, mai ales în ultimul paragraf, și să atragi atenția că sunt și multe aspecte negative.
GC
Da, si eu am scris de sute de ori despre ce zici tu. Dar fiecare articol cu tema lui…
La o firmă multinațională angajații nu sunt la fel de apropiați ca la firmele românești.
Asta e haioasa rau….Cea mai haioasa…. Pentru cei nemultumiti de “calcatul in picioare, pe cadavre etc” la multinatonala va doresc sa lucrati ceva timp la patroni romani neaosi cu directori neaosi formati in”campul muncii” sau de conjunctura intr-un orasel mic de provincie. Atunci o sa vedeti ce inseamna “calcat in picioare”: de la opritul caldurii in birouri pe timp de iarna (ca na se poate sau ‘ reati ai dracu, nici acasa n’aveti si veniti aici sa stati…) pana la “nu faceti nici unul nimic, va transpira curu’ pe scaune” (sotie de Dir Gen / half patron), Sau: “programul este de la 7:30 la 17:00, cui nu-i convine poa’ sa ma reclame si sa plece ca sunt cu miile afara” (Dir General). Povestile sunt cu miile…..Exista o foarte falsa, falsa impresie ca la firmele mici (de fapt SME) autohtone exista o colegialitate, solidaritate. …Cum s-ar spune in multinationala “e bulshit prietene”. PS: cele de mai sus s-au referit numai la discutii cu personal TESA….; experienta de 20 de ani in functii de conducere in industrie;.
Buna ziua,
Da, un rau necesar multinationalele astea.., ca si bancile sau asigurarile, nu-i asa?
Multinationala de pana in criza 2009 inseamna acel “ca afara” adus pe piata locala.. cu bunele si relele lor;; dupa aia amprenta locala s-a imprastiat dominant, ca tulpina britanica..
Multinationalele nu civilizeaza, ci spala la cap, intr-un relativ sens pozitiv; dar doar atat; nu-ti “tuneaza” cei 7 ani de acasa, nu-ti pun o carte in mana (inafara de propriile”policies”), nu te duc decat la scolirile de care au ele nevoie ca sa performezi – bune si alea..,
insa au adus cu bunele evocate in articol si ipocrizia, arivismul, fake-ul, uneori abuzurile imposibile la ei acasa, chiar facute de unii din expatii adusi aici pe criterii discutabile, din care unii s-au fituit natural cu “talentele” locale, etc…;
Asezati toate astea peste deceniala mentatlitate individualista si cooperatista locala; veti avea o imagine bunicica a actualei culturi corporatiste de la noi.
Alte optiuni: nationalele multi-romanesti, private sau fereasca alea de stat ?! calea codrului, adica firma ta ?!
..sau Afara pe bune ? luati statisticile dlui. Guda (de ex. miliardele inca trimise acasa de romanii de afara,.) si gasiti raspunsurile.
Multumesc.
Unele iti pun si carti de nu le poti duce, personal am acces la o baza uriasa de carti, articole si traininguri pentru orice…partea proasta este ca nu ai timp de ele… dupa cata munca trebuie sa fac si sa raportez, mi-e scarba sa tin o carte in mana… s-au ma ia somnul..
Multinationalele (si nu doar ele) iti modeleaza comportamentul prin recompensa si pedeapsa, care ajunge incet-incet sa-ti intre in reflex, nu si mentalitatea. Dar nu e nicio noutate aici, asa se face orice educatie, incepand cu ce e mai usor si pe termne scurt (comportamentul), si continuand cu educatia care e pe zeci sau sute de ani…
Eu consider ca aveam nevoie, in mediile noastre profesionale din Romania, si de abordarea people to people specifica unei multinationale si, mai ales, de sisteme altfel organizate si procedurate si de perspective mai largi. Nu vad multinationalele ca si medii perfecte nici pe departe (am lucrat in patru astfel de organizatii pana acum) dar le consider un mare pas inainte fata de marile intreprinderi asa cum erau pe harta pana prin anii ’90. Deontologia difera de la persoana la persoana, indiferent de mediul in care activeaza, ca tine si de trasaturi de caracter, dar modul de abordare, de comunicare, per ansamblu, a fost mult imbunatatit (si e perfectibil in continuare). Si cred ca in acest deceniu Romania va da la “export” foarte multi profesionisti de top, educati in multinationale. Plus ca un segment va iesi din multinationale si va face antreprenoriat de calitate, sunt convins. Restul vor fi niste buni cetateni in general si si mai buni consumatori de produse si servicii in particular.
Cei sease ani petrecuti intr-o multinationala, in dificila industrie a tutunului, m-au invatat lectii de viata pe care le voi folosi multa vreme de-aici incolo. Este adevarat ca, la un moment dat, trebuie sa pleci.
As mai adăuga că multinaționalele (mai ales cele americane) au schimbat ireversibil societatea cu produsele lor: conducem mașini globale, folosim telefoane mobile cum nici președintele SUA nu avea acum 10 ani, mâncăm sushi sau burgeri după cum ne tună in seara respectiva. Toate comandate pe Internet, oferit de … ați ghicit… alte multinaționale.
Ce sa mai spun de viață socială online? De vaccinurile anti-Covid?
Ne place sau nu, trebuie sa jucăm după noile reguli. După umila mea părere, mai bine niste reguli care ne duc 40% in fata și 20% înapoi.
Dragă George,
Asa cum știi am experienta mare și aici și afara. Pot sa spun ca nu sunt lucruri general valabile pe care lumea sa nu le accepte. Există însă companii și companii; exista și competenta și incompetenta peste tot. Nu multinaționalele împing lumea înainte ci școala și capacitatea noastră de evoluție. Pentru România sa știi ca evoluția pozitivă o dau companiile românești și chiar cele de stat. Nici o multinațională cu capital sau acționariat extern nu vă avea NICIODATĂ interesul ca banii sa rămână aici. Exemplul polonez este cel mai clar și evident. Toate multinaționalele străine au beneficiat la un moment dat de ajutorul statului. Cazul Renault e cel mai cunoscut dar dacă chiar te interesează îți mai dau și alte cazuri.
Ce legatura are civilizarea mentionata in articole si repatriatul profitului? Nu stiu ce de lumea este ofuscata ca se “repatriaza profitul”? Sunt banii lor pana la urma si fac ce vor cu ei. Ii “repatriaza”, de obicei in Irlanda, offshore sau unde platesc taxe pe profit cat mai mici nu neaparat in tara mama care este numai locul unde au sediul. Sa inteleg ca firmele romanesti care au interese in alte tari lasa profitul acolo unde opereaza sau si-l repatriaza si ei, de multe ori tot in offshore?! Sau faptul ca daca profitul ramane aici se civilizeaza lumea? Sunt sute de exemple de persoane care au foarte multi bani, dar nici o legatura cu “civilizarea mentionata in articol